Sunt deprimat si vesel in acelasi timp. Am revazut un mare film, la care m-am distrat nemaipomenit (poate mai bine decat prima oara cand l-am vazut), dar care mi-a lasat acelasi gust amar ca prima oara. Cersetoria ridicata la rang de arta...
Poate nu eram atat de amar, daca nu se "batea palma" pe cele un pic mai putin de 13 (de, superstitiosi) miliarde de EUR imprumutati de la FMI. La noi, "mana intinsa" a avut de spus o poveste. O poveste de 12.95 miliarde de EUR, suma careia nu-i stie nimeni destinatia. Nu de alta, dar nici Profu' din "Filantropica nu s-a bucurat de bani. Tare mi-e teama ca situatia e aproape la fel...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
S-ar putea ca povestea sa fie mult mai dura. Sa fie vorba de comisioane, ca de fiecare data.
Putem risca efecte necunoscute ale crizei doar ca sa zicem, ca Ceasca, ca am terminat cu ,,datoria'' ?
@Lilick: Nu stiu. Nimeni nu stie. Cum spune Mafia: "Cine e orb, surd si tace, traieste 100 de ani in pace".
@Riddick: Sorry, eu as fi riscat in loc sa iau niste bani pe care (cel putin la nivel declarativ) tot in sistemul bancar sa-i bag. Nu de alta, dar sistemul bancar si-a bagat picioarele in economie. Sigur, exagerez un pic, dar inclin sa cred ca se putea si fara acest imprumut. Sau nu acum acest imprumut, care este doar o umbrela in momentul asta, care nu stim daca ne ajuta sau ne incurca. Ca daca deschizi o umbrela pe vijelie s-ar putea sa ti-o ia vantul. :)
Trimiteți un comentariu